Traditii si obiceiuri de Izvorul Tamaduirii. Ce nu ai voie sa faci!

Traditii-si-Obiceiuri-Izvorul-Tamaduirii-2015

În fiecare an, în prima vineri dupa Paște în Săptămâna Luminată, Biserica Ortodoxă prăznuiește Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului.
Numele sărbătorii, Izvorul Tămăduirii, amintește de multe minuni petrecute cu mai mult de 1.500 de ani în urmă, la Constantinopol, Istanbulul de azi.
Legenda spune că, într-una din zile, înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului când se întâlnește cu un orb care-i cere apă. Caută un izvor și nu-l găsește, însă un glas, al Maicii Domnului, îl sfătuiește pe Leon să intre adânc în pădure ca să găsească apa cu care să potolească setea orbului. Același glas îi mai spune să spele fața orbului cu acea apă. Face întocmai cum i se spune și orbul începe să vadă.
Leon n-a uitat întâmplările minunate ale acelei zile și, odată ajuns împărat, lângă izvor a construit o biserică. Peste ani, însuși împăratul Iustinian, care suferea de o boală grea, s-a vindecat bând apă din acel izvor. În semn de mulțumire, împăratul Iustinian a construit acolo o biserică și mai mare, distrusă de turci, la anul 1453.
Se spune că, de-a lungul timpului, apa din acel izvor a vindecat multe boli, răni și suferințe. Actuala biserică din Istanbul, numită Izvorul Tămăduirii, este o construcție din secolul al XIX-lea, la subsolul căreia se mai află un paraclis din secolul al V-lea unde și azi există izvorul cu apă tămăduitoare din trecut, izvor care nu a secat niciodată.
Așa cum se obișnuiește la mai toate sărbătorile mari, la noi, la creștin-ortodocși, există tradiții și obiceiuri care încă se mai practică de Izvorul Tămăduirii.
Tradiții și credințe populare
Astfel, dis-de-dimineață, credincioșii merg la biserică să asiste la slujba de sfințire a apelor. Există credința că cei care beau apă sfințită în această zi, numită și agheasmă sau aiasmă, în unele locuri, se înzdrăvenesc și sunt protejați de boli și duhuri rele pentru un an întreg.
După ce sfințește apa, cunoscută și sub denumirea de Aghiazma Mică, spre deosebire de Aghiazma Mare care se sfințește numai o dată în an, la Bobotează, preotul îi stropește pe credincioși, în timp ce se cantă troparul: „Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău.”

În unele zone din țară, încă se mai păstrează obiceiul ca în această zi preoții să meargă la izvoarele de apă pentru a le sfinți ca nu cumva să sece sau să permită adăpostirea duhurilor rele prin preajma lor.
Se crede, de asemenea, că ziua Izvorului Tămăduirii este, pentru fântânari, cea mai bună zi din an. În această zi, în adâncuri, apele sunt zbuciumate, fac mult zgomot și izvoarele sunt mult mai ușor de detectat.

În această zi, în unele zone ale țării, tinerii adolescenți fac legământul juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunțarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului și al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoțite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrățișarea frățească, ospătarea cu alimente rituale și dansul.
În unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeași dată, până la intrarea în joc a fetelor însurățite și băieților înfărtătiți. Persoanele legate, veri, vărute, surate, frați de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copii și apoi oameni maturi își spuneau până la moarte surata, vere, fărțate, verișoară și se comportau unul față de altul ca adevărați frați și surori: se sfătuiau în cele mai intime și grele probleme ivite în viață, își împărtășeau tainele, nu se căsătoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fărțatului, se ajutau și se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.
De Izvorul Tămăduirii nu se lucrează. Conform tradiției, pe vremuri, cine lucra era lovit de o boală din care nu își mai revenea până la moarte. În plus, în trecut nu se țesea nimic deoarece cu pânza țesută în această zi nu se îmbrăcau nici măcar cei morți, pentru că nu puteau fi primiți pe cealaltă lume.
În unele zone din țară, se făceau vrăji. Se spunea că femeile care lăsau în biserică, peste noapte, în joia din Săptămâna Luminată, un vas cu apă și îl recuperau după slujba de vineri, aveau norocul de a se spăla cu acea apă de numeroase necazuri.

Cauti un rulment si nu il gasesti? Te ajutam noi - www.erulmag.ro

Mai multe știri despre:

S-ar putea sa-ţi mai placă şi...

0 comentarii la “Traditii si obiceiuri de Izvorul Tamaduirii. Ce nu ai voie sa faci!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

code

ACTUALITĂȚI

AUTO

Ne gasesti si pe Facebook

CULTURĂ

TEATRU

RELIGIE

Urmăriți-ne pe Pinterest!

Pinterest

POLITICĂ

SOCIAL

PARTENERI

ABONARE LA ȘTIRI

Numele (obligatoriu)

Adresa de email (obligatoriu)

Urmăriți-ne și pe:

Vacanţe pe Litoral

CINEMA

JUSTIȚIE

camere foto digitale

Inchiriere Apartament de LUX

Abonare la Feed-uri RSS (Google)

FeedBurner Lumea Presei