Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil – Superstiții, tradiții și obiceiuri

Biserica Ortodoxă Română îi sărbătorește pe Sfinții Mihail și Gavril, în fiecare an, pe data de 8 noiembrie. Numele lor sunt foarte populare printre credincioși, fapt ce dovedește cât de iubiți sunt.

În trecut, Arhanghelii erau considerați păzitori ai oamenilor, de la naștere până la moarte, care se roagă pentru sănătatea lor și asistă până și la Judecata de Apoi. Ei sunt patroni ai casei, ard păcatele patimilor lumești și purifică, prin post.
Despre Arhanghelul Mihail se știe că poartă cheile raiului, luptă împotriva diavolului, ține ciuma în frâu, veghează la capul bolnavilor pe patul de moarte și la picioarele celor ce mai au zile.
Sfântul Gavriil e aducător de vești bune, ușurează exprimarea și comunicarea, aduce pace și înțelegere, ne ajută să uităm și să iertăm. Împreună au grijă de binele familiilor creștine și îi ajută pe cei ce nu pot avea copii.
În România peste 1,3 milioane de oameni își serbează onomastica de Sfinții Mihail și Gavril. Cu ocazia acestei sărbători, trecute în calendarul ortodox cu cruce roșie, Biserica face slujbe speciale. Această mare sărbătoare este ultima înainte de începutul Postului Crăciunului.
Cele mai întâlnite nume care se sărbătoresc de Sfinții Mihail și Gavril sunt Mihai, Mihaela, Gabriel și Gabriela.
Ca în cazul oricărei alte sărbători, există obiceiuri și tradiții pe care trebuie să le respecți întocmai.

Iată care sunt cele mai puternice tradiţii, care trebuie respectate, cu ocazia acestei sărbători:
În ajunul sărbătorii sau chiar pe în ziua de 8 noiembrie se împarte pomană pentru sufletele morților, numindu-se popular „Moșii de Arhangheli”. În unele zone ale țării, finii dăruiesc colaci naşilor.
De ziua Arhanghelilor munca este interzisă. Cei care nu se supun vor avea parte de chin mare la vremea morţii.
Creştinii trebuie să meargă la biserică, să aprindă lumânări şi să se roage pentru belşug şi sănătate.
În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebrați și ca patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită „turta arietilor” (arietii fiind berbecii despărțiți de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se arunca în dimineata zilei de 8 noiembrie în tarla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Daca turta cădea cu fața în sus era semn încurajator, de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu fața în jos era mare supărare.