A încetat din viaţă Vladimir Găitan. Actorul avea 73 de ani

A încetat din viaţă Vladimir Găitan. Actorul avea 73 de ani

S-a stins din viață actorul Vladimir Găitan. Avea 73 de ani și se lupta de multă vreme cu o boală necruțătoare. Fusese diagnosticat cu cancer limfatic. Lasă în urmă o carieră strălucitoare. Celebrul actor a jucat în peste 100 de filme.

Actorul Vlad Rădescu a anunţat, marţi seara, pe Facebook, faptul că marele actor Vladimir Găitan a murit. 
„Vladimir Găitan a trecut dincolo şi a lăsat teatrul şi filmul românesc, pe noi toţi, mult mai singuri... Condoleanţe familiei care trece prin momente atât de grele. Adio, Duţu!”, a scris Vlad Rădescu. 
Actorul Vladimir Găitan, în vârstă de 73 de ani, a fost una dintre elitele teatrului românesc. În 2002, el a primit „Ordinul Naţional Serviciul Credincios, în grad de Cavaler”, pentru devotamentul şi harul artistic.
Înainte de apariția Covid-19, Vladimir Găitan a emoționat o sală întreagă cu un discurs, la un eveniment. Actorul mărturisea atunci că simte că sfârșitul este aproape pentru el.
Simt că sfârşitul îmi e aproape, de aceea nu vreau să ratez aniversarea teatrului, un eveniment de o asemenea anvergură. Iubesc acest teatru şi am fost ani de zile pe scena lui. Mă bucur că aici joacă şi fiica mea. Când am debutat a fost angajat şi un pompier, care la o primă repetiţie s-a urcat pe scenă şi i-a luat ţigara din gură unui coleg. A fost imediat dat afară că a îndrăznit aşa ceva. Mă bucur că am jucat ani de zile în piese importante pe scena teatrului şi că nu am fost uitat”, spunea Vladimir Găitan.
Actorul Vladimir Găitan s-a născut pe 2 februarie 1947, la Suceava. A absolvit, în 1970, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Actorie, clasa prof. George Carabin şi Elena Negreanu, potrivit site-ului Teatrului de Comedie, www.comedie.ro, citat de Agerpres.
A debutat pe scena Teatrului de Comedie, unde a realizat roluri memorabile în piese ca ''Mutter Courage'' de Bertholt Brecht (1972), ''Trei surori'' de A.P. Cehov (1975), ''12 oameni furioşi'' de Reginald Rose (1977), ''Cinema'' de Jean Anouilh (1979), ''Pierrot'' de Moliere (1980), ''Turnul de fildeş'' de Viktor Rozov (1981).
A rămas fidel acestui teatru şi după 1990, jucând în piesele ''Amphitrion'' de Moliere, ''Fuga'' de Mihail Burgakov, ''Anna Karenina'' de L.N. Tolstoi, ''...escu'' de Tudor Muşatescu, ''Poker'' de Adrian Lustig, ''Soare pentru doi'' de Pierre Sauvil, ''Revizorul'' de N.V. Gogol, ''Pescăruşul'' de A.P. Cehov. A fost director al Teatrului de Comedie din Bucureşti (1994-1996).
De asemenea, a jucat şi pe scena Teatrului ''Nottara'', în piese precum ''Întâlnire la Sunles'' de Jean Anouilh, regia Geo Saizescu (1994), ''Îngeri în America'' de Tony Kushner, regia Theodor Cristian Popescu (1998), precizează site-ul Teatrului de Comedie. În 2001 a devenit director al Teatrului ''Nottara'' (13 februarie-20 iunie).
A debutat în cinematografie în 1969, în perioada studenţiei, în filmul ''Reconstituirea'', în regia lui Lucian Pintilie. Au urmat roluri în filme precum ''Căldura'', regia Şerban Creangă (1969), ''Puterea şi adevărul'', regia Manole Marcus (1971), ''Săgeata căpitanului Ion", regia Aurel Miheles (1972), ''Ceaţa'', regia Vladimir Popescu-Doreanu (1973), ''Pe aici nu se trece!'', regia Doru Năstase (1975), ''Din nou împreună'', regia George Cornea (1978), ''Năpasta'', regia Alexa Visarion (1982), ''Zbor periculos'', regia Francisc Munteanu (1984), ''Omul cu cercel de aur'', regia Joachim Hassler (1984), ''Întunecare'', regia Alexandru Tatos (1985), ''Racolarea'', regia George Cornea (1985), ''Secretul lui Nemesis'', regia Geo Saizescu (1986), ''Omul zilei'', regia Dan Piţa (1997), ''Musafirul de duminică'' de Petre Ispas, regia Nae Cosmescu (1979), ''Roberta'', regia Valentin Hotea (2000), ''Detectiv fără voie'', regia Silviu Jicman (2002).
O colaborare îndelungată a avut cu regizorul Sergiu Nicolaescu, acesta distribuindu-l în foarte multe dintre filmele realizate: '''Zile fierbinţi'' (1975), ''Accident'' (1976), ''Pentru patrie'' (1977), ''Ultima noapte de dragoste'' (1979), ''Duelul'' (1981), ''Întâlnirea'' (1982), ''Wilhelm Cuceritorul'', co-producţie franco-română (1982), ''Noi, cei din linia întâi'' (1985), ''Francois Villon - poetul vagabond'' (1987), ''Mircea'' (1988), ''Coroana de foc (1990), ''Oglinda - Începutul adevărului'' (1993), ''15'' (2005), ''Goldberg - Supravieţuitorul'' (2008), ''Poker'' (2010).

A avut numeroase roluri şi în spectacole de teatru TV sau radiofonic.
A jucat în serialele şi telenovelele româneşti ''Roberta'', ''Căsătorie imposibilă'', ''Daria, iubirea mea'', ''Cu un pas înainte'', ''Inimă de ţigan'', ''State de România - Student la Sorbona''.
Vladimir Găitan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul naţional Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alţi actori, ''pentru devotamentul şi harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac şi jumătate de existenţă a Teatrului Naţional din Bucureşti''.
În 2007, la împlinirea vârstei de 60 de ani, a jucat, alături de fiica sa, Gloria, pe scena Teatrului de Comedie, în ''Soare pentru doi'', spectacolul de debut al acesteia, la acea vreme studentă în anul IV la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Tatăl şi fiica au fost pentru prima dată împreună pe o scenă profesionistă, jucând rolurile de tată şi, respectiv, fiică în spectacolul regizat de Alice Barb, pe textul lui Pierre Sauvil.
Puțină lume știe că familia lui Vladimir Găitan a fost marcată de o dramă, în urmă cu mai mulți ani.
„Mi-am dorit foarte mult copii. Când am hotărât să facem copii, am avut un necaz foarte mare. Soţia a avut probleme grave de sănătate. Şi-am pierdut şapte copii – şapte sarcini, în diverse etape, chiar şi copil născut”, a povestit Vladimir Găitan într-un interviu pentru Adevărul.
Până la urmă, destinul a fost bun cu actorul și cu soția lui Tunde Găitan, cei doi având acum un băiat și o fată. Dacă fata, Gloria Găitan i-a urmat tatălui în carieră, fiind actriță, băiatul lucrează însă în domeniul financiar.